Sociologic vorbind, stereotipurile sunt “scurtaturi mentale” in cunoasterea unui obiect al atentiei. Culture clash vizeaza acele atribuiri care se fac unor segmente mari de pupulatie ce sunt considerate a fi omogene in baza unui criteriu stabilit. Oamenii au impresia ca stiu tot ce este necesar despre o persoana doar din apartenenta etnica a acesteia. Nici domeniul resurselor umane nu este mai putin afectat de “culture clash”. Studiile arata ca rromii sunt ultimii angajati si primii disponibilizati, japonezii sunt primii in topul preferintelor, etc.  Dincolo de asta, exista un cliseu ce, in functie de nationalitate, defineste fiecare categorie de angajat. Evreii sunt… , nemtii sunt… , romanii sunt … , africanii sunt… , polonezii sunt… , elvetienii sunt… , italienii? A!, …. ! si asa mai departe. Fiecare angajator, recruiter are propriile experiente cu candidati de diverse nationalitati insa generalizarea acestora la nivel de rasa, etnie este un lucru grabit…

Nationalitatea si o data cu ea specificitatea culturala ce o defineste ar trebui sa fie un indicator in recrutare, dar nu factor determinant. Exista si exceptii cand nationalitatea poate fi factor esential, dar depind de natura sarcinii si de tipul de angajat cerut.

Aceasta postare a aparut ca urmare a unei discutii avute cu un antreprenor german, din Norvegia, care avea angajati de nationalitati diferite.