Munca sau performarea unei rutine de munca?

I. La ora 8:00 angajatul X isi trece cartela magnetica individuala prin aparatul de pontaj care ii deschide automat usa de la birou. Normal si conform programului si-a inceput munca si va fi platit conform informatiilor stocate pe cartela magnetica. Pe monitor ii apar task-urile, call-urile, foloseste fax-ul, imprimanta, telefonul, trimite rapoarte, zambeste in pauze colegilor, isi aranjeaza biroul si, la ora 16:00  isi trece aceeasi cartela magnetica prin aparatul de pontaj. Munca.

II. La ora 07:50, angajatul X intra in cladirea de birouri, saluta portarul si tine usa liftului pentru a intra colegele mai intai. Stie ca portarul ii va aduce prima oara lui corespondenta, chiar daca e la etajul 5, iar colegele cu siguranta ii vor rezerva o ceasca de cafea. E 8:00 si aparatul de pontaj ii inregistreaza prezenta. Asezat in fata monitorului rezolva task-urile pe care stie ca seful i le va cere mai intai, apoi trece la celelalte elemente din job-descriptionul lui. La sedinta departamentala cere cuvantul, nu intervine instantaneu cum fac ceilalti. E strategia lui de diferentiere fata de colegi, stie ca seful lui e elitist si necanonic. La urma urmei, nu are nimic de pierdut.Isi rezolva sarcinile rapid si ii ramane timp de inca o cafea, dar in birou. Stie de la portar ca sunt discutii laudative pe seama profesionalismului sau si a abilitatii sale de a realiza indatoririle de serviciu si nu vrea sa para niciodata in criza de timp. De renuntat la cafeaua in birou, nici nu se pune problema. La ora 16:00 tiuitul aparatului de pontaj ii provoaca un zambet studiat. El nu munceste! Pentru el e hobby…

Sunt doar doua scenarii, pozitive prin intamplare. Puteau fi la fel de bine negative, incordate, seci. Nu asta e important. Ideea esentiala e ca prezenta activa la serviciu nu e numai munca, e o performare a unei rutine de munca. A performa implica o punere in scena. O rutina este o fatada/masca sau un rol. In unele companii se practica atasarea la fisa postului a unei descrieri de rol. Aceasta specifica detaliat ce trebuie sa faca angajatul, cu alte cuvinte, care este rolul lui in producerea de plus-valoare. Rutina de munca presupune astfel activitati conforme cu descrierea de rol, general vorbind, cu rolul pe care trebuie sa il indeplineasca la un moment dat. Tinand cont de faptul ca individul intra intr-o relatie de munca cu propriile aspiratii, nevoi, trebuinte, orgolii, cu personalitatea sa si tinand cont si de faptul ca el isi reorganizeaza mediul in care activeaza in functie de aceste elemente, munca sa devine performare a unei rutine de munca. El pune in scena o fatada, un rol care ii este cel mai favorabil intr-o anumita situatie sau care ii provoaca cea mai mica neplacere. Exemplul 2 este edificator.

In cazul generatiei “Millenials”, care este caracterizata de realitati nemaintalnite in peisajul organizational, realitati date de modul manifestarilor, preocuparilor lor (- statistic vorbind, modul=cea mai frecventa unitate dintr-o serie-) . Exemplu: daca din 100 de angajati, 70 au cont pe Facebook, modul preocuparilor celor 100 este Facebook. In cazul acesta, este absurd sa interzici accesarea conturilor de facebook la locul de munca. Din acest motiv, al originalitatii Millenials, construirea si asteptarea indeplinirii rolurilor acestora trebuie sa tina seama de particularitatile ce-i definesc.