Poate o să rămâneţi surprinşi să aflaţi cât de multe ştiţi despre domenii, lucruri, fapte despre care credeaţi că nu aveţi nici cea mai vagă idee. Asta vă va face să mergeţi la întâlniri informale cu un sentiment că nu o să păreţi de pe altă planetă când veţi încerca răspunsuri , completări la subiectele discutate. Omul are o capacitate înăscută de a arăta că ştie tot din toate.

Domeniul resurselor umane nu face excepţie de la focusul spontan al individului şi al persoanei-gloată (persoana-gloată e individul care vorbeşte în numele mai multor persoane deşi acestea nu sunt şi nici nu au cum să fie prezente şi nici nu şi-au dat consimţământul de a fi reprezentate: ,,lasă că ştim noi”, ,, nu ne prosteşti aşa uşor”, ,, ai văzut? ne-a înjurat pe toţi”, ,,dacă nu ne daţi pauză, cu toţii plecăm” – exprimarea la plural sună mai bine, mai convingător, mai determinant). Resurse Umane? Ce mai e şi asta? …dacă nu se învaţă la Politehnică nu e bună disciplina asta…păi cum să reuşeşti în viaţă dacă nu eşti inginer?? Dar cine stabileşte de câţi ingineri este nevoie într-o fabrică, cum să îi atragă pe cei mai buni, cum să îi motiveze să lucreze mai eficient şi cine îi concediază pe cei neprofitabili? Patronul rus sau american al combinatului? Ăsta e un curent de opinie caracteristic Politehniştilor şi celor trecuţi de vârsta a 2-a (fără a cadea în capcana generalizării nefondate).

O altă tentativă de a cunoaşte ,,după ureche”  importanţa resurselelor umane (ca domeniu) se izbeşte de importanţa care trebuie acordata acestora: ,,cei de la HR stau degeaba toată ziua şi ne stresează cu diferite teste, chestionare-la o saptămâna, la o lună, la 3 luni de la angajare…noi realizăm profitul în companie, ei (HR-iştii) numai cheltuie. Ca să nu zicem noi nimic, ne mai trimit în nişte tabere şi numesc asta team-building…alţi bani cheltuiţi”.

Singura chestie pe care o face HR-ul e recrutarea.

Recrutarea poate fi  făcută de orice manager care are competenţe pentru postul scos la concurs (se poate, dar e de ajuns?), deci de ce e nevoie de departament de resurse umane??!!!

La un interviu să nu cumva să îţi agiţi mâinile că pierzi postul din start. Recrutorii la asta se uită prima şi prima dată. Să te uiţi numai în ochii celui ce te intervievează…denotă o mulţime de chestii, numai de bine!

Lista poate continua cu exemple variate si cât se poate de ilare.

Mulţumesc prietenilor care mi-au împărtăşit experienţele şi temerile lor legate de HR.