Să cunoaştem mai bine resursele umane…

Stima de sine e ceva ce unii au puţin, alţii au puţin dar ştiu că e bine să ai mai mult, alţii au mult dar nu arată, alţii au mult şi arată că au mult…toate aceste situaţii lasă urme în limbajul cotidian. Mă refer prin limbaj cotidian la limbajul nonformal, într-un cadru nonformal. Excepţiile nu interesează în postul de faţă.

Înainte de a exemplifica, prezicez că exprimările folosite au ca bază mecanisme de protecţie a Eului, mai concret, formulări ce folosesc termeni percepuţi pozitiv de către partenerul/partenerii comunicării, care pun în dificultate şi care lezează prestigiul cel mai puţin sau care fac referire la simboluri prestigioase.

-Unde munceşti?

-La un hotel istoric

-De unde eşti?

-Din Oneşti, ... unde s-a născut Nadia Comăneci

“-Ce ai facut?

-Am fost ACOLO dar nu aveam prea mulţi bani “la mine” şi nu am mai stat. ”

-Prietenul tău ca ce lucrează?

-Montează instalaţii de aer condiţionat de alea mari, pentru Mall-uri, cladiri de birouri (numele şi mărimea clienţilor îndepărtează atenţia de la meseria de instalator)

-„Unde lucrezi?

-Sunt operator sondaje de opinie şi marketing la Gallup…(adică merg pe stradă şi rog oamenii să îmi completeze un chestionar, sau sun acasa la oameni şi îi rog acelaşi lucru)”

-„Ca ce lucrezi?

-Agent sampling & drop mail (dau pliante la oameni pe stradă şi mai bag şi în cutii poştale)”

*** Nu este rău că se întâmplă fiecare din aceste situaţii. Toate meseriile/activităţile de mai sus sunt onorabile, spun asta pentru că am trecut şi eu prin unele. Contează doar felul cum se modelează o discuţie în funcţie de indicatorii stimei de sine.***

O contribuţie mare în realizarea acestui articol a avut D-ra psiholog Ingrid T.  Mulţumiri!