Archive for November, 2009

Hiring the best and the brightest means…..?!

Când vine vorba de bani, profit, afacere, sentimentalismele cad pe locul 2. Nimeni nu riscă, nimeni nu-şi permite o creştere încetinită, nimeni nu devine Mecena de la prima sută de mii.
Angajarea persoanelor cu dizabilităţi (cu handicap) e privită de cele mai multe ori ca o concesie făcută societăţii şi cel mai ades considerată o pierdere pentru companie.
Conform legislaţiei în vigoare, lucrurile stau, sau ar trebui să stea altfel.

Echitate şi CSR în recrutare. Informaţii utile.
Persoanele cu handicap se bucură de protecţie în căutarea unui loc de muncă. Orice companie cu un număr de angajaţi mai mare de 50 este obligată să aibă în componenţa minim 4% persoane cu dizabilităţi, încadrate conform pregătirii, specializării, formării acestora. Companiile pot refuza să-i angajeze platind lunar Statului 50% din valoarea salariului minim brut pe ţară ori numărul total de posturi care ar fi revenit persoanelor cu handicap.
Un angajat cu deficienţe fizice este scutit de plata impozitului pe salariu, beneficiază de formare profesională, transport gratuit la şi de la locul de muncă, consiliere profesională în mod gratuit, decontul tuturor cheltuielilor fiind suportat de stat. Angajatorul-unitate protejată este scutit de plata taxei de autorizare şi reautorizare şi de impozitul pe profit dacă reinvesteşte cel putin 75% din suma datorată în restructurare, achiziţia de noi tehnologii. Angajatorii, alţii decât unităţile protejate beneficiază de o subvenţie de la stat în concordanţă cu sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi de deducerea din calculul profitului impozabil a cheltuielilor prilejuite de integrarea şi dezvoltarea profesională a angajatului..
În concluzie, angajarea unei persoane cu handicap nu ar trebui să sperie angajatorii, Statul suportând cheltuielile şi acordând beneficii companiilor. Eu personal am lucrat cu persoane cu handicap şi am rămas impresionat de cât de puţine fac eu şi cât de multe fac şi pot face ei, cu ce ni s-a dat. Sunt tot resurse umane, sunt la fel de valoroase.

Sursa : Biroul de Consiliere pentru Cetateni

Leapşă Gantt pentru politicieni

Despre diagrama Gantt aveti mai multe informatii AICI.

Intro

Îmi sună în minte un citat pe care l-am gândit cu prilejul campaniei electorale din România, cu rădăcini în sterilitatea discursului candidaţilor la prezidenţiale.

,,Dacă un lucru mare nu e probat public prin rutine şi practici, e o minciună chiar dacă în temeiul lui se naşte libertatea, democraţia şi responsabilitatea socială”

Mă refer la acel discurs care e inevitabil demagogic pentru că e provocat/simulat cu alt scop decât cel în care normal şi-ar gasi raţiunea. Discutând în campanie electorală despre incluziune socială fără a operaţionaliza, fără plan strategic, fără orizont, viziune, fără a avea research-ul făcut de un institut competent e ca şi cum ai lăsa în spaţiu o sticlă de cola…deşeu adică.

Lucruri mari sunt: unitate naţională, comisie de criză, salvare naţională, creşterea nivelului de trai, regenerare morală a societăţii, locuri de muncă, plantaţii de levanţică în jurul Protan (ca să fiu sarcastic).

Acestea sunt elemente intrinseci unui stat de drept, unei economii de piaţă, unui guvern responsabil (fără cazul Protan), etc. dar dacă ele nu creează ,,moduri de a face, a fi şi simţi’’ în acord cu ideologia din spatele lor, sunt minciuni.

Prin urmare, le plasez politicienilor o scurtă “Leapşă Gantt” (inspirată dupa celebrul instrument managerial-diagrama Gantt) cu speranţa de a vedea vreodată un Guvern antreprenorial.
;) Când vorbiţi despre lucruri mari, nu-i aşa că le gândiţi în pauza de ţigară sau în limuzină în drum spre conferinţa de presă?
;) Dacă totuşi sunteţi mai responsabil, aveţi în minte o imagine de ansamblu a ceea ce vă propuneţi? Sau vor avea grijă consilierii de asta?!?!
;) Aveţi stabilite obiective, etape, echipe, termene, ţinte, indicatori, instrumente de măsurare a realizărilor? Va rog precizaţi care sunt iniţiale, care medii, care finale.

Va las un exemplu de cum se face…

Sursa: Diagrama Gantt

Schiţă

Un blogger la interviu

Persoanele:

Un recruiter

Un blogger

O asistentă HR-istă

Faptele. Negăsind candidatul potrivit pe site-urile de recrutare, alea mari, un manager (destupat la minte zicem noi) a făcut companiei nişte conturi pe social media. A început să twitterească, să mai dea şi pe Facebook ceva, iar în loc de rubrica feedback pe site-ul mare, a inclus rubrica ,,Blog’’. Cu rubrica de poziţii libere bine actualizată, candidaturile spontane au început să crească. Cu millennials, desigur ! Dar totuşi, sunt de încredere aştia care au în cap numai internetul şi o mulţime de pretenţii ?! Era cam împărţit…candidaturi multe, resurse noi, diferite…dar nici nu putea risca prea mult.

Dar… E Luni, orele 12 trecute fix, 35 de grade la umbră…

Asistenta HR-istă conduce bloggerul în Biroul Oval.

Bloggerul: Bună ziua! Sunt X-man, candidez pe poziţia de junior în departamentul de marketing. Pe promovare produse nonfood.

Recruiterul: Bună ziua! Ia loc te rog!

(întrebarea magică) De ce ai aplicat la job-ul acesta?

Bloggerul: pentru a mă dezvolta într-o echipă de profesionişti Pentru că îmi place domeniul, ştiu să comunic şi să îmi valorific cunoştinţele în domeniu.

Recruiterul: Ai experienţă pe o poziţie similară sau complementară?

Bloggerul: Nu am. Am mai lucrat, dar nu în domeniu.

Recruiterul: Atunci de ce crezi că eşti potrivit pe poziţia pe care ai candidat?

Bloggerul: Păi blogul personal mă recomandă…

Recruiterul: În ce sens? Aplici pentru un post într-un departament de marketing, pe promovare produse nonfood şi spui că te recomandă blogul personal…Explică te rog…

Bloggerul: Păi blogul meu e ca orice alt produs. Eu muncesc la el, cred în el, vreau ce e mai bun pentru el. Un blog trebuie crescut, trebuie promovat, trebuie adaptat trendurilor, are un public ţintă. Toate acestea exercită o presiune asupra mea…trebuie să ţin cont şi de inspiraţia şi stilul meu, dar şi de percepţia altora asupra calităţii muncii mele. Dacă sunt sincer cu mine însumi, conştientizând cele două aspecte, devin cu siguranţă mai bun. Prin urmare, trebuie să fiu propriul meu PR-ist, agent de publicitate, propriul meu mentor, critic, strateg. Apropo, nu se cuprind acestea în calităţile cerute în anunţul de recrutare de pe site-ul Dvs.?!

Recruiterul: Recunosc, nu mă aşteptam la răspunsul acesta. Am o singură obiecţie: cum ai operaţionalizat cele spuse mai sus? Aşa în teorie sună bine…

Bloggerul: În primul rând mi-am dezvoltat reţelele de prieteni şi persoane posibil interesate de profilul blogului meu. Am scris unor persoane avizate rugându-le să îmi evalueze articolele, layout-ul blogului şi să îmi sugereze direcţii noi. Apoi, în conţinutul articolelor foloseam unele tag-uri mai generale pentru a fi mai vizibil motoarelor de căutare. Ca strategie, am făcut o listă de priorităţi pe termene mici şi am încercat să le îndeplinesc. De exemplu, într-o săptămână, urmăream bloguri asemănătoare şi comentam articolele de acolo, semnând cu userul de wordpress. Asta îmi aducea vizite sau prezenţe în alte blogroll-uri. Concomitent, foloseam alte platforme sociale pentru a posta link-uri spre blog: Facebook, Twitter, hi5, Faces.md sau pe reţele profesionale: LinkedIn, Google profile.

Astfel, am un blog în creştere, ce primeşte feedback pozitiv, un blog care mă antrenează şi mă valorifică. Aş putea lejer să fac acelaşi lucru pentru promovarea produselor companiei Dvs. Ar fi o provocare prin care aş deveni mai bun, folosirea optimă a abilităţilor şi competenţelor mele rămânând în sarcina job-description-ului pe care aveţi datoria să mi-l faceţi.

Recruiterul: (se ridică în picioare, strânge mâna Bloggerului): eşti angajat. Nu mai e necesar interviul cu şeful de dapartament, doar îl voi invita să vă cunoaşteţi şi să îţi prezinte compania şi colegii…

FINISH

Umanitatea e în comportament

[slideshare id=2555796&doc=thehumaninterface10-091121164347-phpapp01]

 

sursa: Slideshare

Comunicare 4. Balastul

Imaginaţia pusă în slujba explicitării conceptelor crează imagini mai mult sau mai puţin sugestive. Una dintre acestea face referire la comunicare, des asociată cu un vapor. Direcţie, pasageri, linie de plutire, limite, ameninţări, ancoră, etc. Pe mine mă interesează în mod deosebit balastul. Această încărcătură aparent neproductivă este vitală pentru siguranţa navigării. Cantitatea de balast necesară este atent calculată, uşor de debarasat în caz de pericol.

Balastul comunicării e format din elemente care apar inevitabil în discuţie, care nu interesează aparent sau în fond pe niciunul din parteneri, dar care oferă coerenţă discursului, refugii, tragere de timp, acomodare între participanţi, destindere. Unii pot reproşa balastului că afectează calitatea celor exprimate, că este pierdere de vreme-eu îl văd inevitabil, de dorit. E obositor să ai mereu dreptate, sau să spui mereu şi în fraze mari lucruri interesante de altfel, nu întotdeauna trebuie să spui ceva care să capteze atenţia-comunicarea nu transportă numai minereuri cu potenţial ci şi balast. Comunicarea nu e o tranzacţie, dar NU exclud nici pierderea sau caştigul în urma ei.

Mă uit la  informaţiile care circulă pe Twitter, Facebook, la articolele de pe bloguri, multe dintre ele sunt foarte personale, vagi, restrânse ca arie de interes şi totuşi sunt publicate. Eu cred că sunt importante în sine, că transportă un flux unic de simpatie, generând simpatie totodată. Fără acest flux, cunoaşterea celorlalţi e greoaie, riscând mult să cadă sub amprenta stereotipurilor. Mult mai adecvat este acest post discuţiilor între prieteni, faţă în faţă.