Având în vedere faptul că dramaturgia socială în organizaţii (DSO) rezidă în comportamentul actoricesc al celor implicaţi, este normal să existe delimitări spaţiale specifice. Erving Goffman le numeşte ,,regiuni de performare”- back-stage şi front region. În back-stage se pregăteşte performarea rolului ce va avea loc în front region. General vorbind, o regiune este un spaţiu limitat prin bariere de percepţie. Spre exemplu, lipsa barierelor de percepţie se vede la Shawormerii, unde produsul este preparat în faţa clientului, ambii sunt părtaşi la derularea faptelor. La restaurant se întâmplă invers: bucătarul este ferit de ochii clienţilor, o schimbare de atitudine în funcţie de barierele de percepţie se vede la chelneri. Încep să zâmbească atunci când apar în raza vizuală a publicului.

La hotelul unde lucrez, Hotel Norge, există câteva elemente prin care regiunile comunică (exceptând uşile), preponderent dinspre staff spre clienţi: vizor, hublou decorativ (imaginea de mai jos), decupaje acoperite cu sticlă în partea superioară a uşilor. Aceste elemente au un rol foarte bine definit în administrarea eficientă a regiunii expuse (front-region) şi în acelaşi timp elimină posibilitatea ca status-quo-ul ,,culiselor” să fie încălcat.

.