Un blogger la interviu

Persoanele:

Un recruiter

Un blogger

O asistentă HR-istă

Faptele. Negăsind candidatul potrivit pe site-urile de recrutare, alea mari, un manager (destupat la minte zicem noi) a făcut companiei nişte conturi pe social media. A început să twitterească, să mai dea şi pe Facebook ceva, iar în loc de rubrica feedback pe site-ul mare, a inclus rubrica ,,Blog’’. Cu rubrica de poziţii libere bine actualizată, candidaturile spontane au început să crească. Cu millennials, desigur ! Dar totuşi, sunt de încredere aştia care au în cap numai internetul şi o mulţime de pretenţii ?! Era cam împărţit…candidaturi multe, resurse noi, diferite…dar nici nu putea risca prea mult.

Dar… E Luni, orele 12 trecute fix, 35 de grade la umbră…

Asistenta HR-istă conduce bloggerul în Biroul Oval.

Bloggerul: Bună ziua! Sunt X-man, candidez pe poziţia de junior în departamentul de marketing. Pe promovare produse nonfood.

Recruiterul: Bună ziua! Ia loc te rog!

(întrebarea magică) De ce ai aplicat la job-ul acesta?

Bloggerul: pentru a mă dezvolta într-o echipă de profesionişti Pentru că îmi place domeniul, ştiu să comunic şi să îmi valorific cunoştinţele în domeniu.

Recruiterul: Ai experienţă pe o poziţie similară sau complementară?

Bloggerul: Nu am. Am mai lucrat, dar nu în domeniu.

Recruiterul: Atunci de ce crezi că eşti potrivit pe poziţia pe care ai candidat?

Bloggerul: Păi blogul personal mă recomandă…

Recruiterul: În ce sens? Aplici pentru un post într-un departament de marketing, pe promovare produse nonfood şi spui că te recomandă blogul personal…Explică te rog…

Bloggerul: Păi blogul meu e ca orice alt produs. Eu muncesc la el, cred în el, vreau ce e mai bun pentru el. Un blog trebuie crescut, trebuie promovat, trebuie adaptat trendurilor, are un public ţintă. Toate acestea exercită o presiune asupra mea…trebuie să ţin cont şi de inspiraţia şi stilul meu, dar şi de percepţia altora asupra calităţii muncii mele. Dacă sunt sincer cu mine însumi, conştientizând cele două aspecte, devin cu siguranţă mai bun. Prin urmare, trebuie să fiu propriul meu PR-ist, agent de publicitate, propriul meu mentor, critic, strateg. Apropo, nu se cuprind acestea în calităţile cerute în anunţul de recrutare de pe site-ul Dvs.?!

Recruiterul: Recunosc, nu mă aşteptam la răspunsul acesta. Am o singură obiecţie: cum ai operaţionalizat cele spuse mai sus? Aşa în teorie sună bine…

Bloggerul: În primul rând mi-am dezvoltat reţelele de prieteni şi persoane posibil interesate de profilul blogului meu. Am scris unor persoane avizate rugându-le să îmi evalueze articolele, layout-ul blogului şi să îmi sugereze direcţii noi. Apoi, în conţinutul articolelor foloseam unele tag-uri mai generale pentru a fi mai vizibil motoarelor de căutare. Ca strategie, am făcut o listă de priorităţi pe termene mici şi am încercat să le îndeplinesc. De exemplu, într-o săptămână, urmăream bloguri asemănătoare şi comentam articolele de acolo, semnând cu userul de wordpress. Asta îmi aducea vizite sau prezenţe în alte blogroll-uri. Concomitent, foloseam alte platforme sociale pentru a posta link-uri spre blog: Facebook, Twitter, hi5, Faces.md sau pe reţele profesionale: LinkedIn, Google profile.

Astfel, am un blog în creştere, ce primeşte feedback pozitiv, un blog care mă antrenează şi mă valorifică. Aş putea lejer să fac acelaşi lucru pentru promovarea produselor companiei Dvs. Ar fi o provocare prin care aş deveni mai bun, folosirea optimă a abilităţilor şi competenţelor mele rămânând în sarcina job-description-ului pe care aveţi datoria să mi-l faceţi.

Recruiterul: (se ridică în picioare, strânge mâna Bloggerului): eşti angajat. Nu mai e necesar interviul cu şeful de dapartament, doar îl voi invita să vă cunoaşteţi şi să îţi prezinte compania şi colegii…

FINISH