,,Asigurarea necesarului de resurse umane în conformitate cu nevoile curente de personal şi/sau în baza previziunilor legate de acesta”. Frază arhicunoscută şi veşnică în lista de obiective-funcţii ale unui departament de HR. Aici, HR-iştii îşi dau frâu liber: de la bugetare până la chestionarele săptămânale, lunare etc. pe care le administrează angajaţilor şi care sunt menite să scoată la suprafaţă insatisfacţiile, lipsurile care ar putea afecta fluctuaţia personalului şi cine mai ştie ce altceva.

Avându-i pe cei din interior sub control, atentia cade asupra potenţialilor angajaţi. Sponsorizările, parteneriatele, reclamele, urmărirea poziţiei în topul preferinţelor, prezenţa online, etc. sunt măsuri ale creeării unei imagini favorabile ce face compania respectivă de dorit pentru cei care îşi caută un job.

Legătura cu HR-ul se face prin materializarea conceptului Employee Value Proposition. Poate fi adaptat după caz: Company VP, Employer VP, BandVP, Fan VP. Prin urmare, companiile via departamentul de HR trebuie să fie interesate de crearea/consolidarea Employee VP, asta făcând munca mult mai uşoară/ieftină la recrutare şi apoi integrare. Cu alte cuvinte, conceptul se referă la cât de dorit/apreciat este un angajator în urma contactului dintre cultura organizaţională a acestuia şi posibilii candidaţi. Şi cum puţini candidaţi fac studii pe companii în timpul lor liber, acestea trebuie să invadeze discret mediul de desfăşurare al primilor: conturi pe Social Media, chestii interactive, etc. etc.  Ori aspectul acesta scoate HR-iştii din biroul de recrutare şi îi face brand manageri direct interesaţi. În plus, HR-iştii ar trebui să înţeleagă că principalii ambasadori ai imaginii companiei sunt proprii angajaţi. Angajaţi care confirmă sau infirmă în mediul lor fizic sau virtual, corespondenţa dintre ce spune compania că este şi cum este în fapt.

Un aspect tangenţial cu marketingul în HR l-am întâlnit în foarte scurta perioadă de pregătire la Precision Media. Deşi candidasem pe un post de HR, lucrurile au trecut subit spre vânzări. Trebuia să conving companiile să cumpere un anumit spaţiu în revista Ambition, beneficiile lor fiind ,,consolidarea şi promovarea unei imagini dezirabile” în rândul celor 1,3 milioane de posibili angajaţi la care printurile noastre ajungeau. Era cu alte cuvinte vânzare de servicii HR , putea fi făcută de orice agent de vânzări, deşi unele aspecte implicau noţiuni solide de HR.

Este interesant de văzut cum se diversifică şi se adaptează domeniul resurselor umane la noile realităţi de pe piaţă. Este şi trebuie să fie cel mai flexibil şi dinamic sector.