Înainte de criză, în relatia dintre candidat/angajat şi angajator conducea clar cel dintâi. În timpul crizei, numărul joburilor a scăzut drastic, angajatorii având la dispoziţie o masă de recrutare mare, ieftină şi disperată după un job. După criză, trendul va aduce iarăşi în prim-plan angajatul. Nevoia de stabilitate, comportamentul companiilor din timpul crizei (micşorări de salariu, obligativitatea unei săptămâni libere, a unor ore suplimentare neplătite, concedieri, şomaj tehnic) vor educa resursele umane într-o direcţie foarte pragmatică:  cei care în timpul crizei au fost disponibilizaţi şi şi-au găsit un loc de muncă între timp, deşi au prioritate la reangajare în compania de unde au plecat, vor ezita să părăsească sursa sigură de venit, sau vor încerca să le îmbine. Culmea pragmatismului o atinge antreprenoriatul. Unii angajaţi cu funcţii cheie părăsesc compania şi devin antreprenori. Un exemplu este dat în articolul Topul specialistilor in HR care au devenit antreprenori in anul crizei .

Înainte de criză, la un interviu de angajare trebuiă să spui neaparat că îţi doreşti o carieră. A fost lait-motivul recrutărilor. Nu conta că aplicai pentru promoter, operator call-center, customer care, etc etc. Cele mai multe anunţuri conţineau la ,,beneficii”-posibilitatea unei cariere. în timpul crizei, accentul a căzut pe cuvantul ,,job”. ,,Îţi doreşti un job în…?”, ,,ofertă de job”, job şi iarăşi job. Va fi interesant de urmărit cum vor fi privite lucrurile cănd piaţa locurilor de muncă se va echilibra.