În cadrul revistei Stud-Life am plăcerea şi inconştienţa să dau feedback pe CV-uri. Mai degrabă încerc să corectez greşelile evidente decât să dau un răspuns cât de cât complet.

A avea pretenţia că poţi face infailibil un CV, oricâţi ani de HR-ist, trainer, etc. ai avea este o dovadă de neprofesionalism. Nu am văzut site de recrutare în Romania care să nu ofere ,,soluţia” la C.V. Ba chiar în site-urile occidentale am întâlnit ,,automatul” de corectat CV-uri –răspunzând unui set de întrebări cu răspunsuri precodificate-standardizate, după ,,submit” îţi apărea o listă cu greşeli/sugestii şi menţiunea dacă CV-ul e bine vândut sau nu.

A corecta standardizat (în funcţie de cerinţele ,,tipului ideal” de job dintr-un domeniu) înseamnă a pune o mască pe faţa candidatului, o mască îndepărtată de către recruiter la interviu. Ori, CV-ul este o reflectare originală a activităţii, personalităţii, pregătirii, abilităţilor unei persoane. Apelând la un consultant pentru a avea un CV “beton” înseamnă a accepta că te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu. Companiile nu caută doar CV-uri bune ci şi pe oamenii din spatele lor.

Totuşi, să nu fiu înţeles greşit, a da sfaturi e diferit de ce am descris mai sus. A spune cuiva să şteargă sigla    « Europass »  dintr-un CV model European (poate cineva îşi imaginează că dacă nu apare sigla aia nu ştie lumea ca e european) sau să nu abuzeze de Caps Lock e de bun simţ profesional.