Archive for February, 2010

Blogul meu

Acum 6 luni blogul era pentru mine ceva dezirabil, plăcut, dar care trebuia să îşi aştepte coacerea.  Nu excludeam posibilitatea de a construi un blog, dar nici nu o urgentam.

Pornit  dintr-o avalanşă de idei generată de prapastia student-absolvent, blogul era forma mea de supravieţuire, starea de veghe nocturnă, eminamente relfexivă, o evadare uşoară. HR-ul, domeniul meu de formare a fost destinatarul şi mobilul scrisului pe blog. Îmi place, întrepătrunderea prin sociologie cu alte ştiinţe îi dă farmec şi nicicând rutină, plictis. Întotdeauna va rămâne un blog esenţialmente HR-ist.  Sau mai bine zis nu voi renunţa niciodată (niciodată e pe locul doi în topul celor mai negociabile noţiuni, după imposibil) la a scrie despre HR.

Motivaţia acestui post este fundată în sentimentul preţuirii. Preţuiesc blogul pentru că mi-a redefinit cotidianul în liniile permise lui, preţuiesc cotidianul ce merită virtualizat prin intermediul acestei pagini web. Fac astfel trecerea de la HR la HR şi cel ce îl descrie. Eu. Dincolo de HRMetrics, recrutare, social media, twitter şi CV-uri sunt eu, zilnicul eu, eu care atunci când îl citesc pe Nicolae Steinhardt scriu într-un fel anume, când citesc Epistola către Romani nu mai pot fraterniza cu ideea jumătăţilor de măsură…, eul etceterist. De multe ori mi s-a reproşat că scriu un blog rigid, aşa e! Nici nu îmi propusesem altceva! Nu din dorinţa de a ma autocomplimenta prin faptul că sunt greu de înţeles ci datorită faptului că HR-ul fabricat spontan nu poate fi înlăturat prin bun simţ HR-ist…folclorul despre domeniu atinge cote alarmante, generalizarea unui caz la o întreagă populaţie e virus şi păcat. Să fac un HR cu ,,faţă umană”, dar riguros în acelaşi timp a fost viziunea mea.

În baza preţuirii de care vorbeam mai sus, voi scrie şi despre altceva decât HR sau conex, ceva care merită citit, cunoscut, împărtăşit. ,,Merită” e rezultatul raportului meu cu lumea şi Dumnezeu şi nu mă supar dacă pentru cineva nu va ,,merita” ceea ce scriu eu.

The Origin of Job Interview

@florinpuscas @stirionline via Twitter

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=b56eAUCTLok&hl=en_US&fs=1&]

HRologie spontana II

,,Nici afară nu umblă câinii cu colacii în coadă”, ,,Dacă aş reuşi să plec şi eu afară, ar mai fi ceva…”, ,,Afară e atât de bine încât te miri cum de ai putut rezista să trăieşti în România. Până şi mămăliga e mai bună afară. Da’ ce educaţi sunt! Ce calitate, Dom’le!” ,,Păi să vezi tu cum îţi munceşte neamţu’! nu ca românul…. Neamţu’ e neamţ!”

Stereotipurile etnice legate de profesie sunt multe. Cele legate de naţionalitatea în sine fac obiectul unui adevărat folclor, a unei cunoaşteri spontane (spontan e folosit cu sensul de neştiinţific, neverificat/-bil, cunoaştere ,,după ureche”).  M-a intrigat foarte mult videoclipul embeduit mai jos. Ştiu că multe lucruri nu merg bine în România, e normal oarecum. Însă a exagera şi generaliza nişte cazuri doar de dragul idealizării muncii în strainatate mi se pare o nerozie.

În acest video, o firmă de recrutare face apologia a ceea ce înseamnă pentru mulţi: ,,afară”.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kpA7cOs0PF0&hl=en_US&fs=1&]