Prima oară când am completat un CV mi s-a părut foarte natural să mi se ceară să trec şi hobby-urile. În perioada de dinainte de criză  când “job-ul” era la putere mai nimeni nu punea accentul pe rubrica asta. Cred că mişcarea de emancipare a relaţiei angajat-angajator începută prin impactul Social Media revitalizează poziţia hobby-urilor în CV/recrutare.

Unii consultanţi propun CV-ul de o pagina unde hobby-urile nu au loc în mod normal. Hobby-urile se pot eventual prezenta la interviu.

Alţii insistă pe evidenţierea ,,omului din spate”, candidatul dincolo de şabloane, candidatul cu plusurile şi minusurile lui, cu aducerea spaţiului privat în atenţia angajatorului.

Eu cred, bazat pe sociologia şi psihologia sportului că hobby-urile sunt importante atât în evaluarea candidaţilor cât şi în dezvoltarea ulterioară a carierei. Acum, sincer să fiu, fotbalul sau golful nu suplinesc limbile straine, competenţele specifice, etc. Nici un candidat care practică windsurfingul nu îl surclasează pe cel care practică tenisul de masă. Hobby-urile sunt importante în ansamblu, simpla lor prezenţă e suficientă. Dacă unii HRi consideră sporturile de echipă superioare celor individualiste ori cu mai mare însemnătate pentru jobul respectiv, e doar o abordare subiectivă.

Criteriul cu adevărat important e calitatea practicării hobby-ului respectiv. O şedinţă de alpinism o dată la 3 luni nu dă măsura ,,capacităţii de asumare a riscurilor”, beach-volley-ul estival nu probează ,,calităţile de lucru în echipă”.

Un beneficiu adus de CSR (Corporate Social Responsibility) pentru HR este întărirea brandului HR prin sponsorizarea de către companie a unor activităţi ce se regăsesc în hobby-urile angajaţilor (şi nu numai). De exemplu, sponsorizarea unui club de turism montan (sau a unui cerc ştiinţific studentesc) în condiţiile în care o parte din angajaţi au ca hobby crosul montan, alpinismul, drumeţiile (robotica), îi implică constructiv pe angajaţi dar şi consolidează ,,numele bun” printre simpatizanţii/practicanţii/pasionaţii (electrotehnicii) turismului montan. Astfel CSR-ul devine un instrument important pentru HR-ul din companie, printre beneficii numărându-se şi reducerea costurilor pentru promovare şi recrutare.

Mai mult, fidelitatea faţă de angajator creşte datorită implicării in activitati extra job dar conectate la companie (dependente uneori). În astfel de situaţii s-ar putea ca hobby-ul precizat în CV să conteze drept criteriu de departajare între doi candidaţi similari.