“Sunt o fată serioasă şi nu-mi pierd timpul cu chestii mai puţin serioase” este o frază magistrală pe care mi-a spus-o Lavinia cu prilejul unei discuţii. Aparent nu pare nimic ieşit din comun, toţi ştim şi ne dorim asta… Însă, la nivel decizional este o dovadă vie a asertivităţii unei persoane şi extrapoland, a unui tip de raţionament.

Multă lume se agaţă de orice oportunitate pentru a aduna experienţă, elemente de trecut la CV, însă astea se pot întoarce împotriva ta dacă nu sunt la înălţimea unui standard ridicat de calitate. Decât să te implici în 10 proiecte obscure mai bine canalizezi energia spre ceva cu adevărat important. Însă, nu toţi au şansa să facă parte din echipe profesioniste, productive şi trebuie să se mulţumească cu începuturi mai slabe. Este drept, implicarea într-un proiect mediocru şi nerealizarea a ceva cât de cât semnificativ este mai puţin cauzată de factori externi cât de capacităţile celui în cauză. Semnificativ se referă în cazul acesta la o măsură de eficienţă direct proporţională cu anvergura datelor problemei: echipă, resurse, conducere, industrie, etc.

Dincolo de subiectivismul şi specificul fiecărui caz în parte, fraza citată reflectă un lucru mare. Dacă o crezi, nu ai probleme în a refuza un proiect dubios, în a ceda locul în metrou, în a fi un bun cetăţean, în a respecta. Fraza e mare pentru că implică o pierdere pe termen scurt şi în condiţiile actuale, fiecare vrabie din mână e o mica pasăre a Paradisului.

În final, prezint o altă exclamaţie, a unui baiat de data asta: dacă e sa îmi schimb jobul, nu plec pentru muncă mai puţina ci pentru bani mai mulţi… Acesta e un tip de mentalitate capitalistă originală, weberiană. Nu spun că mai mulţi bani înseamnă mai multă satisfacţie, dar a fi activ şi a dori să progresezi este un motor, determină un anumit tip de etică a muncii, ori în extremis, vocaţie a muncii. E ca şi cum ai face cu tine agricultură intensivă, nu de subzistenţă, să scoţi maxim din orice faci.