Frecvent în ultima vreme îmi dau seama că am un defect profesional: fie mă exprim în termeni ,,tehnici”, fie am tendinţa să fac un studiu din orice. Până acum sunt confortabil cu ideea asta, sper să nu degenereze în altceva.
De exemplu, m-am gândit să fac un mic studiu pe cărţile de vizită din recepţia hotelului unde lucrez. Să nu exagerez, sunt peste 100, majoritatea aparţinând top managerilor. Am urmărit câteva aspecte: funcţia, aspectul, hârtia, poziţia datelor de contact.
Ce am observat/notat:
- Cele mai mari poziţii erau: CEO, GM, CFO, Viceconsul, Area Sales Manager.
- Hârtia era obişnuită pentru o carte de vizită (a viceconsulului era mai specială, ziceai că e pictură în ulei)
- Aspectul general era simplist, fără fonturi înclinate, îngroşate, ROGVAIV, predominau nuanţele de gri şi albastru, majoritatea erau în două culori, fără conţinut pe verso.
- Puţine aveau sigla companiei sau un logo. Cele care aveau aşa ceva mi-au lăsat o impresie deosebită.
- Am constatat o ,,regulă” în ce priveşte ordinea prezentării datelor de contact: număr telefon, număr fax, adresa email, website. Puţine cărţi de vizită erau bilingve.
În concluzie, simplitatea e cea mai bună opţiune! Dacă nu eşti artist sau animatoare, e bine să îţi faci o carte de vizită sobră, în două tonuri potrivite, e bine să ai pe ea şi un antet cu organizaţia pe care o reprezinţi (chiar se vede frumos), informaţiile scrise să fie corecte, fonturile pe care le foloseşti să nu îi traumatizeze învăţarea vizuală a celui ce îţi citeşte cartea de vizită.
Doar ca idee, posesorii cărţilor de vizită studiate lucrau pentru The Boston Consulting Group, SAS, Lufthansa, Thon Hotels, Saint-Gobain, Consulatul Italiei. Ţările de provenienţă erau Franţa, Germania, Norvegia, China, Korea.