În curând Norvegia va înceta să mă mai surprindă. Îmi simt patriotismul frustrat când mă gândesc la diferenţele dintre normalul norvegian şi… România. Să revin la oile mele…

Bogdana Butnar amintea acum câteva luni de un studiu (proiect personal, Social Media Readiness) asupra gradului de pregătire al companiilor în ce priveşte adoptarea Social Media. Nu cred că are rost să descriu cum văd eu situaţia în România, vă prezint însă ,,abordarea norvegiană”. În timp ce scriu acest post, la hotelul unde lucrez are loc o conferinţă urmată de un training despre sosiale medier (social media). Este un eveniment închis, organizat pentru o singură companie, la care participă angajaţii cu funcţii de middle şi top management, inclusiv CEO-ul şi CFO-ul. Petrec 1-2 zile la hotel, învaţa şi îşi pun la punct strategiile şi se întorc în companie cu lecţia corect învăţată. De aia le ies toate bine… Distanţa profesională şi comunicaţională între departamentele companiei este infimă: la aceeaşi masă stau CFO-ul, secretara şi asistentul de marketing. Discuţia de la masă se pune în aplicare a doua zi, fără rapoarte de 60 de pagini.

Până aici nimic spectaculos! Trendul de care vorbeam în titlu se referă la faptul că exemplul prezentat de mine este o practică generalizată în Norvegia. Într-un timp relativ scurt majoritatea companiilor mari se pun la punct cu noutăţile şi faptul că le pun în aplicare determina un anumit tip de răspuns din partea consumatorilor. Tranziţia spre nou este mult mai rapidă când ai mulţi agenţi implicaţi de ambele părţi.

Nu vreau să fiu simplist şi nici idealist… cred că şi în România s-ar face aceleaşi minuni cu aceleaşi bugete, tehnologii şi cu aceeaşi deschidere între oameni. Totuşi, nu pot să îi scuz prea repede pe compatrioţii mei. Nu ai cum, e ridicol să ceri performante înalte cu un buget de 500 euro, un angajat plătit cu 250 a cărui job se numeşte social media assistant dar a cărui fişă de post e de social media manager. Lucrurile trebuie făcute o singură dată şi bine, noi romanii trebuie să renunţăm la improvizaţii, cârpeli şi mai ales la ,,lasă că merge şi aşa”!

 

Credit foto