Citeam pe Facebook şi pe câteva bloguri nişte idei care m-au pus pe gânduri. Preocupaţi mai mult de trendurile tehnologice şi conceptuale cred că le-am ignorant pe cele ideologice. Poate că titlul articolului nu face încă obiectul unui trend dar agitatorii şi propagandiştii lui sunt pe teren, activi, rigizi, sâcâietori precum “evangheliştii” colectivizării proprietăţilor.

Noul comunism propune transferul de control asupra proprietăţii dinspre companie spre individ. Cu alte cuvinte, cu forţele proprii trebuie să produc pentru mine şi nu pentru forţele exploatatoare, organizaţii sau chiar corporaţii. Apoi, punctul forte al comunismului de tip nou e reţeta unică de succes. Politrucii acestui sistem au editat manuale de succes pentru toate aspectele vieţii: cum să câştigi bani de acasă (sume imense), cum să fii propriul tău şef (propaganda antreprenoriatului accesibil tuturor), cum să ai succes la femei (sună urât), cum să îţi îndeplineşti toate visele, cum să fii independent (e bine să fii independent dar independenta propusă de ei, practicată la scară largă, e antisocială).

Orice reacţie contrară e catalogată ca fiind prostească şi naivă, persoană în cauză fiind declarată corporatistă (termenul e neclar, sensul de bază al cuvântului “corporaţie” fiind “o formă organizată a muncii”). TU trebuie să îţi iei viaţa în mâini, să pui mâna şi să citeşti unul sau 100 de manuale “cum să faci primul milion în 10 paşi”, să îţi dai demisia de la locul de muncă şi să te apuci să îţi faci propria afacere, beneficiind de libertate. Dacă ai un moment de inspiraţie aruncă nişte pietre colţuroase înspre HR, colegi şi şefi.

O idee marxistă spune: “de la fiecare după posibilităţi, la fiecare după nevoi”. Asta fac şi noii comunişti: ştiu că unii pot mai mult şi alţii mai puţin dar reţeta lor le va garanta succesul fiecăruia indiferent de nevoi. Dacă încerci să gândeşti un exemplu pentru ideea asta ajungi să spui bancuri. Comuniştii vechi aveau utopia proprietăţii colective, cei noi o au pe cea a antreprenoriatului general (o societate de patroni).

Eu nu sunt pro corporatist (în sensul de bază al termenului) şi înţeleg că uneori sistemul (de educaţie, de muncă, social, religios) te îndobitoceşte. Nici nu sunt în măsură să propun soluţii, fiecare ştie cât poate şi ce vrea de la sine. Nu suntem egali, nu avem aceleaşi competenţe şi abilităţi, nu ne dorim aceleaşi lucruri, nu suntem în aceleaşi situaţii, nu gândim lafel. Nu avem o soluţie unică. Doar comuniştii au.