I-am pus doamnei deputat Alina Gorghiu întrebarea de mai jos. Îi mulţumesc pentru amabilitate si răspuns.

De ce credeţi că există un decalaj atât de mare între performanţele individuale ale politicienilor şi rezultatele politicii în societate?

O să pornesc de la întrebarea directă şi plină de provocări (trebuie să recunosc) a lui Cristi, însă nu mă voi lansa în supoziţii, mai ales că suntem pe un blog specializat şi care are obiceiul să vă dea răspunsuri clare şi neechivoce.

Aşadar, concluzia la prima mână ar fi că nu lucrăm la fel de eficient în echipă noi, politicienii. Intrând în detalii… cred că de multe ori se face prea multă politică în detrimentul acţiunilor concrete, plecate din expertiza, experienţa şi părerea personală a omului; alteori, din contră, omul are prea multă mână liberă, dar interesele lui personale strică echilibrul firesc. Mai cred că “frica de electorat” a devenit o piedică, în loc să fie un impuls bun în a lua măsuri clare, cu adevărat reformatoare, nu încercări palide care nu fac decât să bulverseze lucrurile.

Combinaţia cu adevărat periculoasă se naşte atunci când avem de-a face cu un partid peste măsură de docil şi servil şi un lider autoritar, convins că numai el are dreptate, suficient şi imperturbabil. Nici nu încape discuţia despre “rezultatele politicii”. Care politică? A unui singur om?

O altă cauză o văd în neadecvarea oamenilor. De multe ori partidele aduc în funcţii de responsabilitate oameni care nu sunt făcuţi pentru ele, depăşiţi de funcţie sau, pur şi simplu, buni teoreticieni dar nu la fel de buni practicieni.

Şi subiectivismul meu merge mai departe, dar nu vreau să epuizez subiectul, ba chiar sper că vor comenta şi alţii şi îşi vor expune părerile. Mă rezum la a mai da o singură motivaţie văzută de mine: aceea a înţelegerii greşite a politicii şi, de aici, a funcţiei politice. Şi vă dau exemplul “baronilor locali”, care au ajuns la nivelul în care nu i-a mai interesat ce rol joacă ei în politica locală, ce pot face ei pentru comunitate, ci reversul, văzând în politică o sursă de venit şi atât. Ori asta a dus la două efecte grave: a afectat serios comunitate şi imaginea politicii în ochii oamenilor; şi a încurajat alţi arivişti, convinşi că, iată, în politică este “un os de ros”.