În istorie, talentul oamenilor a servit în mod divers unor scopuri particulare. Posteritatea a scos talentele din curţile nobililor sau din catedrale şi le-a globalizat, le-a făcut bunuri/simboluri naţionale şi internaţionale. Acum, în România, fără a se ţine cont de lecţia istorică, mass media promovează în mod ofensator un tip de talent ce “subminează cultura naţională”. E vorba de talentul-circ, talentul care distrează, talentul care provoacă râsete, talentul de saltimbanc la curtea regelui (în filmul Moliere, Regele Filip acceptă propunerea lui Moliere de a pune în scenă o altfel de piesă cu condiţia ca aceasta să fie o comedie).

În cadrul emisiunii “Romanii au talent” juriul evaluează concurenţii pe baza unui criteriu absurd: e mai talentat cel care face mai mult spectacol. Cu alte cuvinte, măsura talentului cuiva este dată de capacitatea acestuia de a produce o atmosferă relaxantă, în care oamenii să râdă, să înţeleagă uşor mesajul transmis şi, din când în când, să producă Măriei Sale publicul momente de suspans. Realizatorul acestui lanţ este considerat talentat. Restul persoanelor capabile să îşi exprime harul ce le-a fost încredinţat sau pentru care au mers pe jos până la Paris sunt considerate talente dar acestea, dacă nu muncesc la decoruri, dacă nu fac ghiduşii, dacă nu pornifica personificările muzei lor, nu pot trece de semifinalele unei competiţii de talente.

Grotescul ProTV-ului blasfemiază arta, talentului i se cere să pună un punct la dreapta notelor pentru a avea timp să arunce pâine şi jucăuşe ochiade vestalice spre Public. Un tată îşi acompaniază discret copilul pentru a îi pune vocea în valoare iar juriul avertizează: “data următoare să se facă mai mult spectacol”. Un cântăreţ de chitară clasică interpretează o superbă piesă flamenco, fără a exagera cu momente de bombastică măiestrie. Juriul îi spune că trebuie să facă mai mult spectacol. Mai mult spectacol. Şi mai mult spectacol. Nu ştiu ce demon a dat de înţeles juriului că talentul este un valet, un umil lustruitor de pantofi pentru un public ce îşi permite să intre cu noroi şi vulg în curţile valorilor şi creaţiei.

Nu mi-ar păsa prea mult dacă nu aş fi conştient de efectul de normalizare produs de acest spectacol. Un lider de audienţă, ProTV-ul, promovează de ani buni un tip de discernământ bazat pe subiectivism, discriminare (etnie, aspect fizic), imoralitate, valori ieftine, consumerism (totul e uşor, rapid, acum şi aici).

Dacă pervertim moralul şi arta nu facem decât să oferim unei copile de Irodiade “orice ne va cere”. Ireparabil şi fără îndoială, aceasta va fi îndemnată să ne ceară capul.

Ce nu înţelege juriul de la “Romanii au talent” e că, de cele mai multe ori talentul amuţeşte sala şi provoacă revelaţii, forme noi, şi apoi ovaţii. Talentul e superior lucrurilor vesele şi amuzante (apud Aristotel). Beţia încântării de moment, a spectacolului ca indicator al talentului va produce valori de moment, feluri de a fi, gândi şi face tot de moment.

Când ne vom trezi, vom vrea tot acest vin dulceag şi ameţitor care taie capuri de botezători întru nou şi mister?