În ultima perioadă sunt preocupat de dobândirea unor cunoştinţe şi abilităţi din domenii cât mai diverse. În acest sens mi s-a părut interesant şi util pentru cariera mea de HR să fiu barman la câteva evenimente corporate (mese festive, sesiuni de training, conferinţe cu petreceri în final).

Barman şi HR, o combinaţie stranie. Totuşi, ţin să vă amintesc că titlul primului meu blog era: “Descriu resursele umane”! Cu acest gând mi-am luat în stăpânire barul de fiecare dată. Eram şi sunt pasionat de alternanţa formal-informal în condiţiile în care datele problemei nu se schimbă prea mult (chiar dacă mediul se schimbă şi faptele nu se mai desfăşoară în companie ci într-un hotel/restaurant, există graniţe formale bine definite între angajaţi şi superiori, şi între colegi).

Cu fiecare ocazie am fost nedumerit de discrepanţa dintre criteriile iniţiale ale recrutării şi toleranţa maximă faţă de scăpările de etică. De exemplu, un candidat este respins pentru că are pe facebook o poză în care dansează dezbrăcat pe jumătate pe o masă plină de sticle şi pahare, însă un angajat este aplaudat în cor când face acelaşi lucru la o petrecere corporate. Un alt exemplu este poziţia diferită faţă de furt. Unui candidat i se verifică trecutul profesional, se insistă pe criterii de etică şi conduită şi deşi e prins furând bonuri valorice din sacoul şefului nu i se întâmplă nimic. Să nu mai vorbim de deliciul general când casieriţa dansează în poala directorului general în prezenţa soţiei acestuia sau când doi colegi sunt în plin preludiu.

Fie că vorbim de personalul unui supermarket sau de cel al unei importante firme de consultanţă, criteriile, standardele, regulamentele şi bunul simţ îşi iau o pauză până când aceiaşi oameni vor păşi din nou pe uşa companiei şi ele vor intra iarăşi în vigoare.

După câte mi-au văzut ochii la petrecerile/evenimentele companiilor (şi multe nu se pot spune) stau şi mă întreb: de ce ne mai chinuim să aducem în companie oameni morali, cu o etică impecabilă când cu prima ocazie îi încurajăm să se dezlănţuie? Nu cumva suntem recrutori farisei? Spunem una şi facem alta. Fie trebuie să ne concentrăm doar pe aspecte tranzactioniste, profesionale, fie să continuăm demersul început cu recrutarea şi să păstrăm compania aşa cum afirmăm că ne-o dorim.

Poza e luata de aici.